Un soft fork reprezintă o actualizare a protocolului unei rețele blockchain care este compatibilă retroactiv (backward-compatible). Aceasta înseamnă că noile reguli introduse prin soft fork nu invalidează blocurile sau tranzacțiile create conform regulilor vechi. Prin urmare, nodurile (computerele care rulează software-ul blockchain-ului) care nu au fost actualizate la noile reguli pot continua să participe la rețea și să valideze blocuri, chiar dacă nu înțeleg pe deplin toate noile funcționalități.
Cum funcționează un soft fork?
Pentru a înțelege mai bine, gândește-te la un soft fork ca la o setare mai strictă a unor reguli existente, fără a le încălca pe cele vechi. Iată un exemplu simplificat:
Imaginează-ți o regulă veche pe blockchain: „Un bloc poate avea maximum 1 MB.” Putem introduce prin soft fork o nouă regulă, astfel: „Un bloc poate avea maximum 1 MB, dar de acum înainte, va include semnăturile tranzacțiilor efectuate într-o structură separată.” Pentru toți cei pasionați de inovație, am pregătit ghidul esențial: Ce este blockchain? Bitcoin și revoluția tehnologiei blockchain – un articol perfect pentru a te iniția în această tehnologie transformatoare.
- Nodurile actualizate (noi): Acestea înțeleg și aplică noile reguli. Ele vor crea și valida blocuri conform noilor specificații, care sunt mai eficiente.
- Nodurile neactualizate (vechi): Acestea nu „știu” de noua regulă. Ele văd un bloc creat de un nod nou și, atâta timp cât acel bloc respectă și vechile reguli (adică nu depășește 1 MB de date „principale”), ele îl vor considera valid și îl vor adăuga la blockchain-ul lor. Nu sunt forțate să se deconecteze de rețea.
Pentru ca un soft fork să fie activat și implementat cu succes, este necesar ca majoritatea minerilor sau validatorilor din rețea să adopte noile reguli. Atunci când aceștia încep să producă blocuri conform noilor reguli, lanțul care respectă soft fork-ul devine, de obicei, cel mai lung și este acceptat de întreaga rețea.
Diferența cheie față de un hard fork
- Soft Fork: Compatibil retroactiv. Nu creează două lanțuri separate și nu rezultă, în general, într-o criptomonedă nouă. Nodurile vechi pot coexista cu cele noi.
- Hard Fork: NU este compatibil retroactiv. Impune noi reguli care sunt fundamentale și intră în conflict cu cele vechi. Necesită ca toate nodurile să actualizeze software-ul; în caz contrar, rețeaua se va împărți în două blockchain-uri distincte, cu monede diferite.
Avantajele unui soft fork
- Mai puțin disruptiv: Permite actualizări fără a forța pe toată lumea să-și actualizeze software-ul simultan.
- Fără împărțire a lanțului: Menține unitatea rețelei, evitând crearea a două criptomonede concurente.
- Consens mai ușor: Necesită o majoritate, nu un consens unanim, pentru implementare.
- Securitate crescută: Adesea, soft fork-urile introduc reguli mai stricte, îmbunătățind securitatea.
Dezavantaje și riscuri
- Mai puțină flexibilitate: Fiind compatibil retroactiv, un soft fork nu poate introduce schimbări radicale în protocol.
- Risc de „atac de 51%”: Deși mai sigur decât un hard fork din anumite puncte de vedere, există riscul teoretic ca nodurile neactualizate să fie „păcălite” să accepte blocuri care ar fi invalide conform noilor reguli, dacă o majoritate malițioasă a minerilor operează sub noile reguli.
- Complexitate în implementare: Dezvoltarea unui soft fork care să fie cu adevărat compatibil retroactiv poate fi tehnic dificilă.
Exemplu de soft fork: Segregated Witness (SegWit), implementat pe blockchian-ul Bitcoin. Acest soft fork a permis creșterea capacității blocurilor prin separarea datelor de semnătură de restul tranzacției, fără a schimba limita fundamentală de 1MB a blocului.
Ai o criptomonedă preferată pe care o urmărești si doresti sa o cumperi? Poți afla un preț actualizat accesând pagina noastră dedicată, lista pret criptomonede.